Loading...

28 martie 2018

5. Evolutia metodelor de convingere a supusilor sa execute ordinele

Reperele evolutiei sclaviei din antichitate pana in prezent 5. Evolutia metodelor de convingere a supusilor sa execute ordinele


Acest articol este continuarea celui precedent
English version soon

Sclavia, fie ea clasica, fie moderna mascata in aparent liber schimb munca-salariu consta in convingerea „supusilor” sa execute ordine, prin influentarea negativa a mediului lor de viata. Aceste ordine sunt menite sa extinda libertatile beneficiarilor, dar le restrang pe cele ale prestatorilor lor. De aceea, dupa cum stim, oamenii au o anumita putere de impotrivire fata de ordinele celorlalti. Intre cele doua parti urmeaza astfel o negociere inconstienta de impunere si acceptare a acestor ordine. Influentarea negativa a mediului proxim al acestor oameni implica o asemenea restrangere a libertatii lor incat calea executari ordinelor este sau pare a fi o sporire a libertatilor personale decat refuzul lor. Refuzul executarii ordinelor putea aduce represalii precum bataia sau moartea in era clasica sau exilarea in cea feudala. Era industriala si digitala a dezvoltat un sistem foarte complex de convingere a supusilor sa execute ordinele prin aparenta de sporire a libertatilor personale. In continuare voi analiza detaliat fiecare din aceste metode de functionare a sclaviei.

5. 1. Metodele de convingere de supunere in era clasica si feudala


In prima etapa a sclaviei, respectiv sclavia clasica, convingerea asta se facea exclusiv prin amenintarea cu moartea sau bataia. Insa consecintele acestei prime etape a sclaviei in psihicul sclavului sunt fatalismul, sinuciderea si tendinta spre revolta, dupa cum am aratat aici http://baldovinconcept.blogspot.ro/2017/07/1-fatalismul-ideologic-dezamagirea-si.html . Explicatia pentru acest fapt consta in inflexibilitatea sclaviei clasice. Stapanul clasic nu avea suficiente cunostinte psihologice pentru a diferentia oamenii. Teoria celor 4 temperamente (coleric, sangvinic, flegmatic, melancolic), chiar asa rudimentara, nu era cunoscuta decat unei elite stiintifice. Toti sclavii erau tratati la fel, fara sa se tina cont de particularitatile psihice ale fiecaruia. Interesul stapanului clasic era sa aiba un numar minim de sclavi pentru un numar maxim de munci, facute pe o durata de timp cat mai scurta, si intr-un ritm cat mai lung. Perioada lor de odihna trebuia sa fie cat mai mica. In schimbul profitului maxim, stapanul clasic putea intari aceste presiuni.

Desigur, mai devreme sau mai tarziu echilibrul psihic al sclavilor se va fi rupt. Chiar si individul poate trece prin perioade de fragilitate emotionala si sa nu accepte sa faca lucruri pe care la un moment dat le facea. Evadarea, revolta sau sinuciderea erau actiunile unui astfel de sclav. Sclavul recurgea la sinucidere atunci cand viata de sclav ajunge sa i se para o pedeapsa mult mai mare decat insasi moartea. Sinuciderea era pentru el o eliberare din aceasta stare de sclavie. De aceea multi au recurs la acest mod de evadare din lanturile sclaviei in trecut si foarte multi recurg la asa ceva si astazi, in conditiile modificarii sale radicale. Toate aceste 3 mari consecinte socio-culturale sunt contraproductive economiei particulare a comunitatii/ statului sau a lumii in general. Sinuciderea nu a fost si inca nu e un lucru benefic pentru sistem nici macar astazi, cand suprapopularea este o problema din ce in ce mai vizibila.

Revoltele si sinuciderile sclavilor au fost fenomene care au dus la zguduirea imperiului roman si a cetatilor grecesti care practicau sclavia clasica. In perioada romana crestinii catacombelor se lasau ucisi mai degraba decat sa accepte sclavia bruta. Asa ceva era tot un fel de sinucidere, respectiv una a pasivitatii sau a incapatanarii de a renunta la credinta lor. Ei au dat mult de gandit seniorilor timpului, care in cele din urma au trebui sa schimbe strategia. Forta armata cu amenintarile ei brute, prin care s-au creat acele civilizatii, s-a trezit in imposibilitatea de a contracara aceste atitudini. Asa ca lucrurile au trebuit sa se schimbe in ceea ce priveste modul stapanilor de a vedea sclavul. Evolutia civilizatiei din antichitate pana astazi nu este un drum al umanitatii spre o perfectibilitate morala, asa cum s-a afirmat de catre anumiti ideologi. Ea este pur si simplu o optimizare continua a balantei intre sinuciderile sau revoltele servitorilor (care in cele din urma se soldeaza tot cu moarte lor) si profitabilitatea maxima ce se poate scoate din predispozitia lor spre servire.



Acesta a fost momentul oportun dar si necesar in care a aparut biserica. Ea a fost adoptata in stat ca un instrument special auxiliar de convingere a supusilor sa execute ordine, pe langa cele clasice obisnuite, de amenintare si reprimare. Crestinismul a fost acel pilon ideologic prin care sclavia „pamanteasca” a fost acceptata umil in schimbul fericirii postume. Forta de amenintare si represiune s-a pastrat. Insa incepand de atunci pana in zilele noastre ea a facut in mod progresiv pasi in spate, facand loc convingerii religioase. Crestinismul si religiile occidentale moderne le-a conferit supusilor promisiunea specifica ca va veni candva un rai, dupa viata pamanteasca de servitor. Credinta in rai a fost credinta ca la un moment dat, dupa atatea suferinte, in sfarsit vor putea si ei sa traiasca normal. Sclavului clasic i s-a dat dreptul de a fi considerat om si de a conta in istorie si in univers. Isus spunea ca „cei din urma vor fi cei dintai”. O astfel de afirmatie nu mai trebuia dovedita. Ea era conditia supravietuirii. Ea era salvarea celor care si-au ruinat psihicul intr-o viata plina de frustrari si amenintari. Pentru a putea continua, psihicul sclavului are nevoie de aceasta fantasma in care sa se refugieze si sa se izoleze de conditia sa de damnat social.

Iata cum, prin crearea realitatii acestei fantasme de supravietuire, biserica a facilitat astfel un altfel de schimb la nivel informational cu sclavii decat cel al amenintarilor folosite de armata. Crestinismul a avut acea putere prin care s-au temperat aceste reactii neintelese de catre sistemul militar. Pe langa doctrina crestina care sustine inestimabilul vietii, ea a fost foarte abila in a sustine o amenintare de doua ori mai terifianta, respectiv pedeapsa divina aplicata sinucigasului. Crestinismul institutional spune clar ca sinuciderea e un pacat etern si ca sinucigasul nu va scapa niciodata de flacarile „iadului”. Iata ca, dincolo de pedeapsa mortii (cu care sclavul clasic era amenintat pentru refuzul de a executa ordine), biserica a introdus tortura ideologica cu rol de presiune in plus. Acesta este momentul de turnura in istoria umanitatii in care manipularea psihica a luat locul torturii fizice. Eficienta acestei masuri este imensa. Chiar si astazi, in oceanul de depresii cotidiene, multi potentiali sinucigasi nu pun in act tendinta spre suicid tocmai pentru ca le e frica de o damnare vesnica in fundul iadului. Iar atunci cand biserica a avut putere maxima, in Evul Mediu, tortura chiar a fost pusa in practica fata de criminali si dizidenti, dupa cum a descris-o memorabil Michel Foucault in cartea sa „Pedepsind si supraveghind”.

Biserica a fost instaurata in statul post-constantinian ca o institutie de mediere. Intre stapani si sclavi s-a stabilit un pact nescris. Sclavii au cerut: „Va vom servi, insa nu mai vrem sa fim demni de aruncat in neant, ci tratati ca egalii vostri”. Stapanii au replicat: „Serviti-ne si va vom recunoaste valoarea umana!” . Observam aici acea ambivalenta specifica compulsiei la repetitie a sclavului fata de statutul sau pe care am detaliat-o aici. Pe de-o parte supusul post-constantinian vrea sa se elibereze total de sclavie prin noua credinta, dar isi proclama ramanerea in ea, pe de alta parte.

Aceasta ambivalenta fata de sclavia clasica se poate observa inca din prelegerile tinute de Isus. Pe de-o parte Isus a dezavuat-o profund prin celebra afirmatie cum ca „mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu”. Iata ca bogatul cu puterea lui de a ordona supusilor, fie el stapan clasic, fie unul de aparent liber schimb, i se parea lui Isus drept un pacatos de neiertat. Dar, in acelasi timp, tot Isus a facilitat mentalitatea sclavagista cu resemnarea in fata acestei situatii si acceptarea ei ca intangibila; „Dati cezarului cele ce sunt ale cezarului, si lui Dumnezeu, cele ale lui Dumnezeu”, spunea altadata.

Exact aceasta ultima latura a fost speculata de catre organizatorii statali pentru a-si pastra puterea asupra supusilor. Latura critica a fost tolerata pe moment. Pana la urma ea s-a disipat de-a lungul secolelor ca urmare a puterii pe care corpul clerical a primit-o, ajungand pe aceeasi pozitie precum cei care au instaurat sclavia sau profitat de pe urma ei. Ulterior protestantismul va respinge aceasta pozitie si va reveni la vechea teorie greco-romana conform careia Dumnezeu ii iubeste mai mult pe cei bogati si norocosi.

In era post-constantineana sclavia clasica s-a practicat doar sporadic in Europa. Grosul servitorilor era dat de „taranii liberi” care plateau biruri. Executarea de ordine speciale era platita de feudal, conform unui aparent drept liber schimb. Cei mai multi dintre servitorii medievali puteau oricand sa plece de pe mosia feudalului. Desigur, aceasta „libertate” nu a fost chiar o eradicare a sclaviei, ci doar o modificare a ei. Dupa cum am aratat in articolul deja linkat mai sus, sclavia a continuat pana in zilele de astazi, modificata. Sclavii au fost eliberati, conform idealurilor crestinilor catacombelor, dar fantoma sclaviei i-au urmarit in continuare: pamantul in care ei s-au risipit a devenit mosia feudalului. Acesta si-a arogat dreptul de a stapani portiuni uriase de teren. Cei care traiau pe el trebuiau s-i plateasca bir in schimbul „tolerarii” lor pe proprietatea sa.

Acest fapt a fost si inca este un abuz. O astfel de proprietate uriasa nu poate fi sustinuta decat de o mentalitate inca sclavagista. Dupa cum am aratat, in seria de articole inceputa aici  , extinderea libertatilor personale ale profitorilor, in detrimentul restrangerii libertatilor executantilor de ordine este principiul continuarii modificate a sclaviei clasice. Extinderea proprietatii feudalului asupra „taranului liber” medieval era un abuz destul de asemanator cu acela al amenintarii vietii sau integritatii corporale practicat asupra sclavului clasic. Excluderea unui individ de la dreptul de a practica agricultura si, altfel spus, de a trai. Din aceasta cauza feudalismul birurilor nu s-a putut institui in zone unde feudalul nu putea controla intregul spatiu fertil. Asa ceva s-a intamplat in Americi. Spatiul de acolo nu era destul de populat in asa fel incat sa fie controlat si monitorizat de un stapan. Eventualii „tarani liberi” ar fi putut pleca pe pamanturi ce nu apartineau nimanui. De aceea s-a folosit in Americi sclavia clasica pana cand Razboiul civil a marcat extinderea erei industriale si in nord.


Prin intarirea bisericii, statul post-constantinean practic raspandea mesajul crestin al „cedarii de bunuri Cezarului” in schimbul fericirii eterne. Ulterior papalitatea a facut afaceri uriase pe baza retoricii pacat-iertare (indulgenta), vanzand efectiv „sfintenia” pentru care isi arogase monopolul. Politica impozitelor de bani sau bunuri a inlocuit vechile practici de amenintare si punere in practica a amenintarii pentru a determina sclavul sa fie mai productiv. Stapanul clasic voia un numar cat mai mic de servitori pe umerii carora sa se puna presiuni cat mai mari, pentru un profit maxim. Feudalul, dimpotriva, isi dorea un numar cat mai mare de supusi pe pamanturile sale de pe urma carora el colecta un procent din bunurile produse sub forma de impozit. Daca supusii erau mai multi, atunci bunurile colectate ca impozite erau si ele mai multe, fara presiuni suplimentare. Spre deosebire de stapanul greco-roman, feudalul a invatat arta guvernarii tinuturilor pe care le stapanea. Atenta monitorizare a productiei conducea la flexibilitatea stabilirii cuantumului acestor biruri in functie de productivitatea sezoniera. Sclavii clasici erau mult mai rar folositi in statul feudal, si atunci mai mult ca servitori menajeri. De aceea revoltele medievale au fost mult mai neinsemnate fata de cele antice. Iata ca o astfel de experienta a fost observata inca de atunci si dusa mai departe progresiv pana in zilele noastre.

Principiul impozitelor promovat de era post-constantineana ii dadea supusului dreptul la o anumita proprietate pe pamanturile feudalului, dar si o anumita libertate. El avea libertatea de a munci in ritmul lui, fara presiunile directe si violente practicate de sclavia clasica. Locul amenintarilor sclaviei clasice a fost luat de motivatia executantului feudal de ordine de a servi pe senior. Oricat de mare ar fi fost birul catre feudal, in cele din urma ii va fi ramas totusi ceva si „taranului liber”, dupa colectare. Motivatia de a fi productiv venea tocmai din credinta sa interioara sustinuta de experienta faptului ca supraproductia se va regasi intr-o viata mai comoda si o alimentatie mai bogata in viitorul apropiat.

Statul post-constantinian a invatat astfel sa faca o selectie a sclavilor, spre deosebire de statul greco-roman. Cei mai profitabili au ajuns cei mai instariti, putand sa acumuleze o oarecare avere. Cei mai putini profitabili au fost lasati „in plata domnului” sa produca atat cat pot, mai curand decat sa nu produca nimic, ucisi. Cei foarte deprimati au fost lasati sa se reculeaga in rugaciune, mai curand decat sa fie ucisi, ceea ce insemna irosirea propriei averi. Biserica a fost acea piesa prin care cei deprimati nu doar ca nu erau risipiti in revolta sau sinucidere, dar chiar erau folositi in scopul convingerii celorlalti sa execute ordinele. Acest principiu este cheia intelegerii evolutiei sclaviei din antichitate pana in prezent.

Problema acestui sistem a venit de la acei mai rasariti dintre ei care au preferat sa faca industrie decat agricultura pe mosia feudalului. Aceasta libertate acordata supusilor medievali fata de sclavii antici a fost si cauza decaderii erei feudale. Timp de cateva secole s-a produs un exod al populatiei agrare catre centrele industriale odata cu consolidarea erei industriale. Apetitul pentru mentalitatea industriala s-a simtit inca de la elitele sfarsitului Evului Mediu. Aristocratia renascentista si postrenascentista a simtit nevoia de intoarcere la egotismul greco-roman si la expunerea luxului. Aceasta tendinta s-a propagat in intreaga societate. Piosenia si cumpatarea taranului medieval a parut in perioada urmatoare mai curand a saracie. Seductia opulentei citadine a fost imboldul care l-a facut pe taranul medieval sa paraseasca mosiile feudale si sa caute de lucru in noile centre industriale. Acesta este momentul aparitiei erei industriale si sfarsitul feudalismului. Revolutia industriala pare a fi fost una radicala. Metodele de convingere de supunere s-au modificat si ele in era industriala, dupa cum voi analiza in urmatorul articol .




»»  read more

17 martie 2018

Abuzurile cu consimtamant natural in relatiile amoroase

Acest articol este continuarea celui precedent


Dupa cum am vazut in articolul anterior, hartuirea sexuala consta in consimtamantul obtinut artificial din partea victimei pentru relatii intime, prin manipulare, santaj si amenintare, dar nu in mod natural, prin apropiere afectiva normala. Pe langa hartuirea sexuala mai exista un alt gen de abuzuri afectivo-sexuale nonviolente. aceste se manifesta pe fondul existentei sau perspectivei de obtinere sigura a consimtamantului deschis, natural al victimei. Victima isi doreste o relatie de cuplu normala cu persoana care abuzeaza. Din pacate aceasta din urma doar se joaca cu mintea celuilalt, profitand de starea de vulnerabilitate a partenerului specifica oricarui inceput de relatie.

Aceste abuzuri constau in simularea relatiei de cuplu si abandonarea sa subita temporara sau totala. Interesul unui astfel de comportament este fie arogarea unor libertati mult prea mari in ceea ce priveste sexualitatea in raport cu ceilalti membri ai societatii, fie castigul material pe urma partenerului, fie o anumita satisfactie cinica a observarii suferintei acestuia. Asa ceva accentueaza angoasa de separare si parasire a partenerului. Desi aceste abuzuri nu sunt asociate cu violenta fizica sau verbala, ele lasa urme cel putin la fel de dureroase victimelor precum celelalte.

O alta diferentiere a acestor abuzuri fata de hartuirea sexuala este ponderea pe sexe. Desi se considera ca barbatii sunt singurii abuzatori, realitatea este ca si femeile pot deveni abuzatoare de consimtamant natural in relatia de cuplu. In cazul a doua din cele trei grupe expuse mai jos, in care se imparte acest gen de abuz, procentul dintre barbati si femei care abuzeaza emotional este destul de apropiat. Doar in prima categorie raportul dintre barbati si femei este asemanator cu cel din hartuirea sexuala.

Dupa cum am spus mai sus, exista trei tipuri de abuzuri nonviolente de cuplu, dupa cum urmeaza:

  • 1. Poligamia nedeclarata sau fortata;
  • 2. Prostitutia mascata;
  • 3. Comportamentul seducator de tip isteroid

In continuare am sa le analizez detaliat pe fiecare. 1. Pentru inceput precizez ca folosesc termenul poligamie cu sens de relatie deschisa, adica de disponibilitate de a avea relatii amoroase cu mai multe persoane, indiferent daca acestea sunt sau nu sunt inregistrate oficial la o institutie a statului. Poligamia a fost si inca este pedepsita in unele culturi. Inclusiv in cultura occidentala ea a fost aspru pedepsita in trecut si nu este de comun acceptata nici astazi. Ea este considerata anormala in spatiul occidental de catre adeptii conservatorismului in materie de orice, si implicit si de relatii amoroase. Conform acesteia, a avea o relatie amoroasa cu o alta persoana se cheama inselare a partenerului oficial.

In trecut existau destule motive pentru condamnarea relatiilor poligame. Cel mai important motiv dintre ele era aducerea unor boli cu transmisie sexuala la partenerul oficial de cuplu. Al doilea motiv era sarcina femeii adultere care afecta mandria sotului, implica incompatibilitati temperamentale sau caracteriale intre el si copil, ironia din partea anturajului si altele. Al treilea motiv era si inca este dezechilibrul social creat in urma unui barbat care are mai multe sotii sau amante.

Dintre aceste 3 motive de interzicere sau condamnare a poligamiei, primele doua au ajuns inactuale fata de stilul de viata din societatea occidentala contemporana. Nivelul la care a ajuns medicina contemporana a facut ca un astfel de comportament sa nu mai fie o inselare a partenerului in sensul precautiilor ce trebuiau luate in trecut. Mijloacele de contraceptie sau protectie sexuala exclude posibilitatea transmiterii partenerului regulat a unor boli cu transmisie sexuala. Ramane cu semnul intrebarii dezechilibrul social produs de o poligamie practicata exclusiv de barbati precum in unele tari. Daca poligamia ar fi practicata doar de o minoritate de barbati foarte bogati in comunitate acest lucru nu s-ar simti foarte vizibil. Numarul femeilor este oricum mai mare decat al barbatilor datorita razboaielor purtate de-a lungul timpului in general de barbati. Dar daca un procent semnificativ de populatie masculina are constant mai multe partenere monogame atunci invariabil un oarecare segment din ea va ramane fara sanse statistice de a se casatori si de a se implini social. Si de aici apar o multime de alte probleme care se revarsa asupra libertatilor personale ale individului. Stim foarte bine regula vestimentara feminina din tarile arabe prin care majoritatea corpului e ascuns. O astfel de regula are si functia de nu le provoca barbatilor singuri comportamente sexuale ulterioare nedorite.



Monogamii sunt oameni cu mentalitate conservatoare. Modelul lor sunt bunicii si strabunicii care faceau aceleasi activitati pe durata intregii vieti, fara facilitatile stilului de viata de astazi. Acestia stateau impreuna toata viata si isi erau fideli. Insa stilul de viata occidental contemporan permite o mobilitate mult mai mare si o intalnire a altor parteneri. O mentalitate liberala nu vede in poligamie vreo crima. Si nu are cum sa fie crima, daca ea este declarata deschis partenerului si consimtita natural de acesta, si nu este interzisa femeilor. Aceasta ultima regula elimina problema disproportiilor casatoriilor mentionata mai sus. In lucrarea lor. In lucrarea lor „American Couples - Money- Work - Sex” , Blumstein Philip si Pepper Schwartz au gasit ca in Statele Unite 6% dintre barbati si 5% dintre femei se afla in relatii extraconjugale heterosexuale. Conform aceluiasi studiu 15 % dintre cupluri au acceptat in urma unor discutii initiale posibilitatea unor relatii extraconjugale viitoare ale partenerului. Se poate deduce ca lipsa aparitiei unui partener atractiv a condus la scaderea punerii in practica a acestui procent. Exista doua situatii in care poligamia devine un abuz, respectiv atunci cand este nedeclarata partenerului sau cand este fortata la o mentalitate conservatoare. In continuare voi descrie aceste cazuri.

Poligamia nedeclarata fie fata de partenerul oficial de cuplu, fie pentru cel proaspat cooptat in relatie este un abuz pentru ca nu ii da acestuia sa aleaga daca vrea o relatie de acest gen sau nu. Persoanele care practica asa ceva nu comunica potentialului partener statutul lor de cuplu, si ii da impresia ca e persoana singura, in cautare de o relatie monogama stabila. Victima are de cele mai multe ori mentalitate conservatoare (monogama) si se straduieste sa o construiasca, investind emotional in ea. Dar poligamii ascunsi nu sunt interesati de construirea unei relatii pe termen lung cu victima, ci doar de intrarea intr-o relatie cu ea pe o perioada anume, mai lunga sau mai scurta. Desi si femeile pot comite acest gen de abuz, totusi si in acest caz barbatii le comit in proportie mai mare. Conform trustify.info infidelitatea a fost practicata de 22% dintre barbati si 14% dintre femei in Statele Unite. In aceasta statistica intra si relatiile pasagere, care de obicei raman necunoscute partenerului si nu il afecteaza.

Cazurile de poligamie nedeclarata sunt date in principal de barbati plecati in delegatie sau relocati cu serviciul pe o perioada mai lunga de timp, sau care stau departe de familie din diferite alte cauze. In aceasta perioada ei cauta un partener temporar care suplineste familia oficiala. Dupa terminarea perioadei de deplasare, barbatul aflat intr-o relatie temporara revine la casnicia sau relatia lui, lasand in urma adevarate rani sufletesti la femeia parasita, ca urmare a despartirii. Ea ramane cu senzatia amara de „suplinitoare”, a unui loc care apartine altei femei.

Persoanele cu mentalitate conservatoare monogama au motive sa se simta inselate de partenerii poligami indiferent daca ei sunt ascunsi fie ca sunt declarati. E bine ca aspectul relatiilor sexuale paralele cu cele oficiale din cuplul marital sa fie discutate deschis de membrii cuplului inainte de oficializarea relatiei prin casatorie pentru a nu exista ulterior frustrari. Daca partenerul isi schimba pe parcursul relatiei mentalitatea din monogama in poligama, e normal sa se discute acest aspect cu partenerul indiferent de consecinte.



Poligamia fortata este un abuz initial practicat de catre privilegiatii din zona superioara a piramidei sociale, dupa cum am aratat in articolul precedent. Impusa de acestia, poligamia fortata devine norma si pentru cei aflati mai jos in aceasta ierarhie care ii copiaza pe primii. Disponibilitatea lor de a-i ajunge pe acestia din urma si de a le imita stilul de viata este foarte mare. Urmandu-le exemplul, fara cadrul social de care primii beneficiaza, ei sunt prinsi in adevarate capcane. Perspectiva unei rapide cresteri a statutului social ii determina sa accepte joburi foarte bine platite desi pot fi foarte stresante, sau pot face rabateri de la normele morale sau juridice in vigoare. Cu cat suferinta psihica urmata activarii in aceste medii este mai mare cu atat disponibilitatea spre defulare poligamica este mai mare. Acesti oameni sunt niste tirani in spatiul in care isi petrec timpul liber, provocand frustrari altora, care incearca sa le raspunda la fel. Se creeaza astfel o contagiune a abuzurilor pornind de la varful piramidei sociale catre baza ei. Opulenta aparenta ii face sa patrunda intr-o ierarhie toxica si sa accepte executarea unor ordine stresante. Acestia cred ca pot patrunde astfel in anturajul lor idilic daca le accepta, insa in realitate vor experimenta o dezradacinare sociala. Iluzia primirii unor libertati superioare conduce in realitate catre pierderea unor libertati mai importante.

Poligamia intareste o falsa stima de sine pentru acest gen de barbati. Ei se confrunta cu frustrari in viata lor sociala, fie la locul de munca, fie in familie, fie in comunitate. In mintea lor poligamia este echivalenta cu statutul de mascul alfa care nu este abuzat ci doar abuzator. Acces la restul femelelor este semnul intaririi acestei iluzii. Comportamentul de cautare a relatiilor intime cu mai multe femei alimenteaza astfel o iluzie a eliberarii de sub angoasa acestor traume. Cu cat o persoana accepta umilinta unui stres sau al unor ordine inumane la locul de munca pe scara ierarhica, cu atat el are nevoie de defularea acestor frustrari in comportament poligamic, sau a unui abuz de alta natura.




Seduse de aceasta perspectiva a ascensiunii sociale si a eliberarii de sub povara presiunilor psihice asupra mijlocului sau bazei piramidei sociale, multe femei accepta o astfel de prostitutie de lux temporara cand au o astfel de „ocazie”. Privilegiatii sociali contemporani, cu acces la fonduri uriase, si-au arogat libertatea de a avea orice femeie prin strategii de hartuire a cuplurilor. Poligamia este normala atunci cand vine cu o extindere a libertatilor personale dar si ale partenerului in materie de relatii amoroase. Din pacate, atunci cand asa ceva se intampla poligamia nu e o extindere a libertatilor cuplului ci o prostitutie impusa prin presiune si practicata pentru supravietuire sau ascensiune sociala.

In trecut doar regii cei venerati religios isi puteau aroga asemenea libertati abuzive asupra celorlalti. Astazi orice posesor de cateva sute de mii de euro isi poate alege cu usurinta partenere de pe strada, folosind ca instrument insusi cadrul social esentialmente abuziv.

2. Urmatorul nivel al transmiterii abuzurilor nonviolente de cuplu in corpul piramidei sociale este prostitutia mascata. Daca poligamia fortata este practicata de varful piramidei sociale, sau de cei cu castiguri materiale peste media, prostitutia mascata se practica de mijlocul acesteia. Uneori ea este chiar raspunsul la aceasta predispozitie sociala a privilegiatilor de a cumpara consimtamant natural. Din aceasta cauza ea este practicata de ambele sexe, dupa cum spuneam mai sus. Poligamul de fortare e dispus sa plateasca o suma mare de bani pentru a transforma o femeie decenta in prostituata. Dimpotriva, persoana care practica prostitutia mascata urmareste un astfel de poligam pentru a face schimbul de consimtamant natural contra bunurilor materiale pe care le poate lua de el in schimbul serviciilor sexuale pe care le supraevalueaza ca atasament emotional. Cu alte cuvinte ea isi vinde mascat un fals atasamentul emotional fata de un partener situat mai sus decat el pe scara piramidei sociale.

Trebuie facuta diferenta intre atasamentul normal de cuplu pe care o persoana il are fata de un partener instarit material si prostitutia mascata. Faptul ca o persoana instarita material poate obtine mai usor consimtamantul pentru relatia de cuplu e natural. Dimpotriva in cazul prostitutiei mascate criteriul pentru intrarea intr-o relatie de cuplu, sau iesirea din ea, este doar castigul material pe termen scurt. Imboldul principal de construire a relatiei este posibilitatea de castig material ulterior in urma unui ajutor financiar pentru o problema fictiva (preponderent folosita de bărbati), divort sau mostenire (preponderent folosite de femei), dupa cum voi detalia mai jos. Persoana ce practica prostitutia mascata simuleaza relatia de cuplu sau disponibilitatea de a intra in ea si de a contribui la consolidarea ei. Insa atat barbatul cat si femeia ce practica asa ceva ies dintr-o astfel de relatie fara nici un regret atunci cand i se ofera sansa unui castig material si mai mare in alta. Asa ceva nu se intampla in cazul atasamentului normal fata de o persoana instarita. Doar presiunile venite din partea unui poligam din varful piramidei sociale poate face persoana de atasament normal sa abandoneze total sau provizoriu relatia de cuplu in care se afla.

Persoana care practica prostitutia mascata gaseste trei motive pentru a abandona relatia:

  • a. amplifica unele neintelegeri minore cu partenerul/ partenera, desi inainte se trecea usor peste ele;
  • invoca trecerea printr-un episod depresiv sau medical de alta natura si necesitatea unei suspendari temporare a relatiei, fara a accepta ajutorul partenerului;
  • c. invoca nevoia de evolutie spirituala ce implica o viata „autentica”, desexualizata, desi acestea continua si in noua relatie .

In primul caz persoana care practica prostitutia mascata nu accepta nici un fel de dialog pentru rezolvarea acestor probleme in continuare si salvarea cuplului. In celelalte doua cazuri depresia, boala sau spiritualitatea dispar subit odata cu noua relatie. Asemenea practici sunt abuzuri ale increderii si expectantelor partenerului; interesul celor ce savarsesc asa ceva nu este formarea si consolidarea cuplului, ci ascensiunea sociala accelerata si nejustificata, prin intermediul partenerului. Acesta este vazut doar ca o piatra de trecere, accesandu-i astfel angoasa de separare de dupa despartire.

Prostitutia mascata mai trebuie diferentiata de incompatibilitati ireconciliabile in cuplu. O evolutie foarte accelerata pe scara socio-profesionala, o radicalizare politica, sau o decadere psihopatologica (depresiva sau de alta natura) si/sau medicala a unuia din membrii cuplului devine motiv justificabil de incompatibilitate si separare in cuplu. Insa e susceptibila de prostitutie mascata o repetare a acestui episod. Perindarea prin mai multe relatii si abandonarea lor, cu cresterea constanta a statutului social si fara o evolutie profesionala accelerata din partea celui care le savarseste, sau fara schimbari radicale ale mentalitatii si starii de sanatate sau psihice a partenerului, devine dubioasa. O astfel de „evolutie” pune sub semnul intrebarii onestitatea acestor presupuse incompatibilitati ireconciliabile in cuplu. Asa ceva lasa sa se intrevada mai mult sau mai putin aceasta forma ascunsa de prostitutie.

De asemenea prostitutia mascata trebuie diferentiata de prostitutia propriuzisa. Chiar daca in unele tari este ilegala, din cauza anumitor prejudecati sau a tendintelor lor totalitare, totusi practicarea ei deschisa, comunicarea pretului si a serviciilor prestate ii confera aspect de drept liber schimb. Insa persoana platitoare de servicii emotionale in cazul prostitutiei mascate nu stie ca atasamentul partenerului de ea este conditionata de aceste plati. Asa ceva este ilegal in schimburile economice. In legislatia privind consumul se specifica clar faptul ca orice prestator de serviciu trebuie sa ofere informatii detaliate clientilor despre serviciile sale. De cele mai multe ori persoana escrocata emotional nu ar accepta sa plateasca pentru asa ceva. Ea este inselata spre a actiona conform membrului familiei, abuzatorul simuland familia normala. Orice membru al unei familii normale ajuta material un alt membru care trece printr-o perioada dificila, sau caruia doreste sa-i faca anumite bucurii. Persoana abuzatoare simuleaza relatia familiala si o face pe victima sa creada ca face un lucru natural. Pana cand victima afla de strategia abuzatorului, deja a cheltuit o suma consistenta de bani, fiind astfel escrocata.

Mai departe am sa detaliez metodele de operare atat a barbatilor cat si a femeilor care practica prostitutia mascata.

Barbatul prostituat ascuns initiaza relatii amoroase cu femei marginale, carora nu li se fac complimente si carora le lipseste foarte mult intimitatea. Ca niste adevarati vanatori, acestia initiaza relatia, simuleaza dragostea intensa, stabilesc legaturi emotionale cu victima, dupa care o santajeaza cu despartirea. Acest santaj poate fi direct sau indirect, sub diferite pretexte precum probleme grave in familie, probleme in activitatea profesionala sau dedicarea unui scop nobil precum salvarea copiilor, speciilor pe cale de disparitie, etc. Incercand sa ajute, femeia ii propune ajutorul financiar, pe care el il urmarea de la inceput. El poate escroca astfel mai multe femei in acelasi timp.


Odata cu dezvoltarea retelelor de socializare s-a dezvoltat o adevarata industrie de escrocare financiara a femeilor nesigure sau neexperimentate in comunicare. Utilizatori din Africa sau Asia orientala descarca diverse fotografii din profilele retelelor de socializare ce apartin unor barbati reali bine pozitionati social, din tari occidentale dezvoltate. Apoi ei fac profile false cu aceste fotografii. Cu aceste profile false ei cauta apoi online profilele unor astfel de femei cu statut social inferior, sau care traiesc intr-o tara inferioara economic. In scurt timp ei incep sa se „ataseze” de victima si viceversa. Dupa o idila entuziasmata pentru victima, la un moment dat se va ajunge la eternul mesaj de genul „sunt pe insula X si mi s-au furat bagajele, trimite-mi niste bani sa pot ajunge acasa!”. Si, de aici, o intreaga suita de servicii pe care victima le face pana cand incepe sa-si puna intrebari despre onestitatea partenerului sau online.

Femeia prostituata ascunsa simuleaza apartenenta la o clasa sociala superioara pentru a stabili legaturi cu diferite persoane de acelasi nivel social. Prostituatele ascunse sunt foarte mobile in diferite medii sociale in care se afla „tinta”, desi nu provin din familii ce au preocupari reale catre acestea. Prezenta acestor femei in acele locuri public se datoreaza exclusiv interesului de „a agata” un barbat bogat cu care sa se cupleze si de pe urma caruia sa aiba beneficii materiale cat mai mari. Pe termen lung ele urmaresc o casatorie care sa le ridice pe scara sociala. Dar, in lipsa gasirii unui pretendent bogat si naiv, se multumesc si cu remuneratii „mai mici” dar care sunt oricum foarte scumpe pentru un barbat din clasa mijlocie. Asa ca, pentru perioada mai lunga sau mai scurta, ele pot practica prostitutie de lux pentru „domni rafinati si discreti”. De aceea ele detesta sa fie abordate de un barbat din clasa mijlocie.



Cele cu ambitii mai mici chiar sunt angajate ca „animatoare” in diferite localuri, cluburi, sali de gimnastica sau alte locuri de acest fel, pe simplul post de persoana care atrage potentiali clienti barbati doritori de aventura. Dorind sa o impresioneze o astfel de „angajata” cumpara cat mai multe produse de acolo. Aceste femei primesc salariu lunar tocmai in functie de cat de seducatoare sunt cu naivii care cred ca le pot cuceri.

Indiferent daca sunt prostituatele ascunse de lux sau animatoare, aceste femei sunt la fel de inselatoare precum escrocii afectivi pentru ca nu vorbesc despre „meseria” lor. Ele par in mod inselator niste femei de rang inalt care vor sa-si gaseasca jumatatea insa nu si-o gasesc. De la distanta par niste zeite ratacite pe pamant, printre muritorii ce nu sunt de rangul lor. Pentru ca par niste sfinte, unii barbati se indragostesc de ele si sunt gata sa le arunce averea la picioare. Pentru unii dintre ei o astfel de inselaciune careia ii cad victima e ultima.

In urmatorul articol voi analiza si cea de-a 3-a categorie de abuzatori nonviolenti de cuplu, respectiv persoanele cu comportament seducator de tip isteroid




»»  read more

12 martie 2018

Abuzurile neviolente in relatiile amoroase



Exista doua grupe de abuzuri neviolente in relatiile amoroase, respectiv hartuirea sexuala si abuzurile cu consimtamant natural pentru relatii intime. In cazul hartuirii sexuale consimtamantul pentru relatii intime este obtinut din partea victimei in mod artificial, prin manipulare, santaj si amenintare, dar nu in mod natural, prin apropiere afectiva normala. Acesta nu este un consimtamant autentic pentru intimitate, ci doar unul formal, obtinut prin mijloace inechitabile, cam in acelasi fel in care sistemele totalitare sau cu tendinte totalitare il obtin de la cetatenii sai.

In celalalt caz de abuzuri, consimtamantul pentru relatii intime este obtinut in mod natural, sau exista predispozitia victimei de a-l acorda. Insa el este luat cumva prin inselare. Abuzatorul este fie o persoana mai aratoasa fizic, fie mai instarita sau bine pozitionata social care doar seduce victima, se foloseste de ea, o consuma si apoi o abandoneaza, dupa o perioada mai mare sau mai mica. In urma acestor evenimente amoroase victima ramane cu un gust amar. Desi in general ea nu este o persoana pesimista sau depresiva, totusi, daca ar putea da timpul inapoi, ar evita aceasta experienta avuta cu abuzatorul. Acest fapt ii confera automat actiunii sale aspect de abuz chiar daca initial victima l-a oferit in mod deschis si nesilita de nimeni.

Practic prin diferite instrumente ale sistemului social o femeie onesta si decenta, specializata intr-un anumit domeniu de utilitate in economia generala, este transformata in prostituata de ocazie prin folosirea acestor instrumente. Daca unei prostituate de lux i se face o astfel de oferta consistenta spre a intretine relatii sexuale, atunci actiunea nu este una abuziva. Insa a transforma in prostituata de lux o femeie oarecare, prin ademenire cu mijloace materiale sau accederea la o treapta sociala superioara prin casatorie sau altceva similar, desi ea nu era inainte de acord cu asa ceva, este un abuz. Orice fel de fortare a principiilor etice ale unei persoane spre a deveni inaplicabile si orice fel de schimbare a atitudinii fata de un aspect din viata personala, fara o schimbare globala a mentalitatii, implica un abuz. In cazul de fata, abuzul este consolidat prin educatia toxica data de traumele si presiunile psihice ulterioare pe care varful piramidei sociale le imprima bazei acesteia, pentru a obtine avantaje maxime atunci cand se negociaza contracte de schimb (de obicei subordonare contra bani). Apoi el este continuat prin inocularea falsei impresii cum ca o astfel de ascensiune sociala conduce la rezolvarea problemelor sale psihice, in special cele depresive. consta in ce nu are in plan profesional prostitutia.



O obiectie la cele afirmate aici ar putea fi data de invocarea realitatii naturale a sexualitatii umane, ce o continua pe cea animala, prin care exemplarele de masculi de succes isi transmit mai departe genele. In felul acesta se produce selectia naturala. Intr-adevar rolul sexualitatii este tocmai acela de a trimite in interiorul speciei experientele succesului reflectate in plan genetic specifice unor exemplare exceptionale. Din pacate oamenii cu adevarat exceptionali, rareori se intampla sa fie pozitionati in varful piramidei sociale, acolo unde le e locul. Impostocratia contemporana promoveaza ticalosi in constiinta publica folosindu-se de increderea care primii o merita. Cei care le practica sunt niste escroci. Locul lor in societate nu este in varful piramidei sociale, ci mult mai jos. Ei nu contribuie cu nimic la dezvoltarea societatii prin ceea fac sau ceea ce stiu sa faca. Au insa un „talent” unic de a-i convinge pe cei din mijlocul sau baza piramidei sociale ca sunt demni de rusine si ca isi merita soarta. Ei sunt oglinda sistemului social insusi si din aceasta cauza acesta ii favorizeaza.

Savanti, inventatori, cercetatori, medici sunt plasati un pic mai sus de mijlocul piramidei sociale. Inclusiv in Statele Unite, unde exista cel mai mare respect fata de acesti oameni, ei rareori ajung in varful piramidei sociale. Alteori, in societati si mai inechitabile, multi dintre ei se zbat in saracie si anonimat. Insa, prin calitatile lor morale si intelectuale acesti oameni nu ar avea probleme in a obtine consimtamantul pentru intimitate de la majoritatea femeilor din intreaga lume. Dar ei nu sunt interesati de acest aspect, ci de probleme mult mai importante pentru umanitate.

Societatea capitalista are totusi marele avantaj ca a promovat oameni care au stiut sa preia de la genii descoperirile pe care le-au facut si le-au aplicat in cresterea confortului social global. Ei au revolutionat domeniile lor si au permis un confort sau libertati superioare. Bill Gates este unul dintre ei. El este cel mai bogat om de pe planeta conform datelor publice (desi e de banuit ca sunt altii mai bogati decat el de care nu se vorbeste in presa). Ca Bill Gates sunt destui de multi astfel de adevarati eroi ai speciei umane, pe care sistemul i-a recunoscut ca oameni exceptionali. Insa, pe langa aceste exceptii, in varful piramidei sociale sunt o multime uriasa de paraziti care promoveaza acest gen de abuzuri.


Accesul abuziv la bunurile si femeile altora este cheia intelegerii evolutiei societatii omenesti. In perioada clasica acest lucru se facea prin razboaie. Eficientizarea jafului s-a facut prin sclavia clasica. Sclavul a fost rapit din mediul sau si adus la curtea stapanului. Aici el a fost „educat” sa munceasca eficient si sa produca bunuri superioare calitativ pentru confortul stapanului. Sclava femeie putea fi in acelasi timp si amanta stapanului, dupa cum s-a vazut in numeroasele cazuri ale sclaviei clasice americane.

Intre timp aceste practici de atunci au ajuns sa fie dezavuate in forma aceea si au ajuns sa fie modificate precum insasi sclavia clasica. In perioada moderna astfel de crime nu se mai fac la vedere, ci sub masca dominatiei economice a hartuirii sistemului psihodinamic uman cu tot felul de pofte induse artificial prin propaganda comerciala.


Trecerea de la violenta la abuz neviolent este radiografia evolutiei societatii umane de la sclavia clasica la subordonarea moderna negociata in schimbul unei retributii (salariu). Mentalitatea prepsihologica generala nu vede aceste noi practici de dominatie si control ca pe niste crime. Prin urmare, ele le-au inlocuit cu succes pe celelalte si societatea si-a continuat apucaturile din trecut. Instrumentele de control a bazei piramidei sociale s-au diversificat insa scopurile au ramas aceleasi. Ca si predecesorii lor militari jefuitori din trecut, si privilegiatii social moderni au acces la retributii nemeritate si femei care le atrag atentia, desi acestea se afla deja in relatii emotionale cu alti barbati. Daca in trecut le violau prin si sub amenintarea violentei, astazi ei le ademenesc prin promisiunea accederii la un nivel de trai mai ridicat. Abuzurile neviolente care faciliteaza relatiile amoroase sunt reflectarea in planul relatiilor amoroase a abuzurilor pe care cei din varful piramidei sociale le fac asupra celor de la mijlocul si baza sa, in general.

Aceste presiuni psihice exercitate de catre varful piramidei sociale asupra bazei sale sunt menite sa ii faca pe membrii lor sa isi doreasca ascensiunea sociala cu o asemenea ardoare incat viata simpla pare un adevarat iad din care trebuie evadat. Scopul lor este acela de a obtine ceva in schimbul recunoasterii acestei ascensiuni sociale. Iar acel ceva este ansamblul de ordine venite de la profitorii sociali pe care aspirantul la ascensiune sociala le executa dupa cum sclavul clasic le executa in trecut sub presiunea armelor sau pedepselor. Este normal ca un privilegiu obtinut sa fie platit prin ceva. Cel ce vrea mai multe bunuri, sau mai rafinate, trebuie sa faca un serviciu pe post de plata celui/celor care i le ofera. Este insa criminal sa il faci sa fie mereu nemultumit de viata lui si sa recurga la aceste gesturi datorita presiunilor culturale exercitate asupra sa. Impunerea acestei mentalitati a damnarii inferioritatii sociale este parte din educatia toxica ce se impune subtil din parte institutiilor statului abuziv.

Dezavuarea inferioritatii sociale impusa prin educatia toxica este menita sa aduca libertati in plus privilegiatilor sociali. Abuzuri neviolente in relatiile amoroase sunt cel mai clar exemplu de abuz al varfului piramidei sociale asupra nivelurilor inferioare, in cu tendinte totalitare. El se practica si la obtinerea altor acorduri decat consimtamantul natural al unei relatii amoroase. De aceea el reflecta cu mare fidelitate metodele recrutarii, exploatarii si erodarii psihice a angajatului specifice relatiilor de munca cu aparent liber schimb din perioada contemporana.

Acest joc al ascensiunii sociale este cheia intelegerii tuturor abuzurilor neviolente in relatiile amoroase. Lansate de catre puternicii sistemului, aceste strategii de abuzare neviolenta a potentialului partener ajung sa fie practicate pe toate palierele nivelelor sociale pana spre baza piramidei sociale, cand deja devin crime. Cei care au acces la parghiile sofisticate ale sistemului social folosesc abuzurile cu consimtamant natural. Cei aflati pe o treapta mai jos folosesc abuzurile cu consimtamant artificial, adica hartuirea sexuala. Cei aflati la baza piramidei sociale, folosesc crimele sexuale clasice precum violul.

Exista productii artistice de succes de-a lungul istoriei care au prezentat detaliat aceste abuzuri. Ele au fost ignorate de catre sistemul social pe baza faptului ca dragostea onesta este asociata cu suferinta in mod natural. De aceea exista o obisnuinta traditionala ca suferinta in dragoste sa fie considerata normala. Insa, dupa cum voi arata ulterior, dincolo de suferinta normala care acompaniaza dragostea exista o suferinta strategica, indusa artificial si abuziva, pe profitorii traditionali ai sistemului social o folosesc pentru a-si extinde libertatile in defavoarea libertatilor altora.

Nu exista interes sincer la acest nivel ca aceste abuzuri sa fie recunoscute ca atare. Suferinta psihica produsa celor meniti sa execute ordinele este in general folosita sistematic in scopul consolidarii noului tip de subordonare sociala specific epocii industriale. Suspendarea sau interzicerea acestor practici odioase atenteaza asupra profitului urias pe care ele il genereaza. Asa ca o pozitionare in varful piramidei sociale vine cu interesul de a ignora aceste abuzuri si de a le pastra. Dimpotriva, rezolvarea acestor abuzuri de catre resorturile superioare ale societatii este un conflict de interese. Singurele voci care le-au semnalat vizibil au venit dinspre miscarea feminista.

In urmatoarele articole voi detalia abuzurile cu consimtamant artificial, dar si hartuirea sexuala.




»»  read more

27 februarie 2018

4.The technological cause for replacing classical slavery with the wage subordination

The references to slavery evolution from antiquity to the present 4.The technological cause for replacing classical slavery with the wage subordination




This entry continues the precedent one: 
Pentru varianta in limba romana clic aici   

The classical slavery was recently abolished in history, little more than a century ago. However, I have previously shown that its abolition did not happen at once, but gradually. The establishment of Christianity as an official religion in the state involved replacing classical slavery with the feudalism free slavery. This was a masked slavery in the sense that the middle age subordinate (usually called serf or free peasant) had to fulfill some orders from the master to be allowed living. And the unpaid working days for the land owner use or the taxes to it, as he claimed every right over all the proximate lands, are rather signs of the slavery transformation but not its eradication in fact. Living on these lands implies the payment of a certain tribute to the "owner". The difference from classical slavery sequestration inside the work place is not as big as it may seem. Just like the classical slave , the "free" medieval peasant / serf was not also allowed to live normally in the lands of Europe.

The Christian morality profoundly rejected the classical slavery, just as it did to the interest-bearing loan. For this reason, it has very rare found in Europe in the post-Constantinian period, as well as the usury. These practices have been exceptions tolerated by the lack of tools to completely eradicate. For this reason the 19th century classical slavery in Europe was much more restricted than the Greco-Roman one. It was practiced only in high status families and for more delicate work than the ancient ones. The European economy was already sustained by the agricultural feudalism "free" peasants and the industrial age "free" workers. However, throughout the Europe, the disgust for the classical slavery was already widespread among the lower classes.

In the Americas things were different; the economy was totally classical slave based because there was not a classical civilization period social experience. The native populations discovered by Europeans in the "new world" had a primitive-ancient culture. In addition, the new masters of the Americas have imported massive slaves from Africa. These were the pre-classic mentality people (called barbarians), incapable of rioting and association to organize themselves. They were not revolted on the slavery social system, when were recruited as slaves, because they did not know a better one. But, exactly as in the ancient European slaves’ case, the non-Europeans have come to the same depressive form psychopathological problems after several generations. Later, they too came to revolt. Finally, the classical slavery was banned by law, initially peacefully in Europe, and then as a result of the famous North-South war in the US.

But, although it was claimed to be a moral war for the slaves’ freedom, yet its main stake was not a moral base. The moral issue was used as a pretext to begin and continue it. In this case, having the morality and the profit with the same interest of the classical slavery abolishing was a happy coincidence. In fact, it is known that in the field of business the morality is a very weak tendency ... Simply, the US Nordic industry has noticed that former fugitive slaves from the South were much profitable than the local laborers. The "freedom" spreading among the Southern slaves was just bait that would cause them a cultural shock, as great as the one experienced by their ancestors once deported from Africa. So this war was, in fact, one of transforming them from classical slaves into wage slaves.

This social mutation was due to the emergence of the industrial era, beginning with the Renaissance and consolidated in the eighteenth century. It consisted in automating the work generally made by the classical slaves. These jobs were taken over by the automatic devices so that the classical slavery had to redefine according to the new economic demands.

Since then, the technological automation, the production lines and the devices have produced a huge economic revolution in western civilized society. If we compare the over 100 horsepower engine cars of the modern era with the vehicles tracked by horses of the classical era, then we can form a vision of the role of the higher profit that replaced the horse by the cars. This is the most important reason for replacing the classical slavery. By controlling the machines, an industrial or digital worker manages to do the same work done by a group of classical slaves in agriculture, much more quickly and alone.

But all these benefits came with a dark side. A new type of pressure was placed behind the slavers and slaves owners: the subliminal pressure. The classical slavery simply threatened: "Execute the orders or be punished in case of refusal!". The modern industrial subordination uses a more diffuse threatens, but even more cynical: "Leave conservatism and fatalism! Become more active! Become more educated and skilful with the new work tools! Whoever does not keep up will be thrown into the garbage."

The main stake was the higher profit. Here is how, at that moment, the paths of morality and profit have separated once again; the industrial mentality changed the classical form of slavery into a deceivingly free exchange working on money. The classical slavery practiced by certain "social old-fashioned" people was not seen by the new opportunists as a bastion of immorality, as the moralists saw it. It was seen as a "human resources" wasting that could be more productive than focused on the classical agriculture. Besides that, those classical jobs had begun to be replaced by automatic devices. They were much faster and, therefore, more profitable.

By releasing from the classical slavery, the modern order takers have been systematically deceived that have climbed to a superior social stage. They became like the slavers supervisors in the classical slavery. From being the last on the hierarchy scale orders transmission they reached the penultimate stage; they have become machines supervisors. They learned to use the steering wheel, the lever, the mouse, and various other buttons, just as their predecessors used the whip or different weapons to make them work harder and more profitable in the past. There has been thus a social level rising.

The old slaves "liberation" by the classical slavery abolition was in fact an evolution of it towards two new qualities specific to both the industrial and the contemporary digital era. The first is to train the classic slave to handle industrial or, more recently, digital machines. Working with these machines is much more complex than working with the classical slavery rudimentary tools in agriculture. Their handling requires creativity, solutions found at the moment and, therefore, it brings also stress. Because of this, the modern order takes can no longer carry out a sustained work for a period of time equivalent to the daylight, such as the classical slaves. They only could do the routine work, in agriculture or rowing vessels.

The modern order taker must alternate the work period with a resting and even having fun period. The eight hours of freedom received by the modern order taker are part of that extra property that the modern masters have agreed to offer them following the new modern era negotiations. But even these eight hours have been achieved by the famous prolonged labor strikes at the end of the nineteenth century in Chicago. Until then the number of hours worked was 12. For that time, the workers wanted the decreasing number of work from 12 to 8 hours. Although the protests have resulted in deaths after workers' clashes with the police (more details about this event can be found here:), the 8 working hours were proved to be satisfactory for employers as well. Since then, everyone has settled at the same rate of 8 hours of work, 8 hours of sleep and 8 hours of free time, or a 1/3 proportion of free-time besides, if the 8-hour period is exceeded.



During those events the Chicago employers were driven by horrible greed, preferring to scare strikers with the police guns, and making casualties in both camps. But as a whole, as happens every time in the strikes cases, they had got a high profit even after this limit of 8 hours of work. However, since then they have understood that the modern wage slave needs a longer resting time. It is far more profitable to give this person more freedom and longer break than to keep her/him connected into continuous work and to reach inferior performance. Unfortunately, there are too many jobs today that abuse this 1/3 proportion between work, sleep and resting time. Strengthening the repressive forces will not solve the rioting feelings that develop in the heart of these abused persons.

Given the status of social inferior or doomed, the classical slave could not come out of a certain state of fatalist mentality. Such an attitude, however, is totally unproductive for both the industrial and digital era of today. Thus, instead of having a completely obedient slave, but incapable of performing more efficient jobs, there come out this modern order taker that negotiates its freedom. This person can resign and can withdraw from his or her servant status for a longer or shorter period. Instead of being held by force and developing feelings of rebellion towards the new industrial masters, they have developed a very efficient strategy of hiring, exploitation and dismissal the slave. Giving new liberties to wage subordination was a solution to counteract these natural rebellion and revenge tendencies that the subordinates develop in time toward their hierarchical order giver. The wage subordination allows temporary paid vacation, resignation, and even the temporary dismissal to calm down, resent, and eventually take it all over again at a certain moment. In order to meet this modern order taker appetite to refresh and recharge mental batteries the system has developed the entertainment industry with its false promises on which I will write in the next entry.




»»  read more

31 ianuarie 2018

Tipuri de hartuire sexuala. Diferenta dintre obtinerea naturala si cea abuziva a consimtamantului pentru relatii intime.



Conform DEX

„HARȚUÍ, hartuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A necaji pe cineva cu tot felul de neplaceri, probleme, intrebari etc., a nu lasa in pace pe cineva; a cicali, a sacai, a pisa. ♦ (Reg.) A intarata un caine. 2. Tranz. A desfasura atacuri scurte si repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panica si de a nu-i permite deplasarea, pregatirea unor actiuni de lupta, aprovizionarea etc. 3. Refl. recipr. A purta discutii repetate si contradictorii cu cineva, a se lua la cearta sau la bataie; a se incaiera. [Var.: hartuí vb. IV] – Harta + suf. -ui.”

Hartuirea este orice fel de repetare a unei actiuni sau revenire asupra victimei. Ea se practica acolo unde interesele sau activitatile victimei si agresorului se suprapun pentru mai mult timp. Hartuitorul detine controlul asupra acelorasi tipuri de instrumente de intimidare care pot fi de natura bruta, precum armele, sau de natura ierarhica, cu pedepse si recompense sau posibilitati de defaimare si umilire publica sau in interiorul grupului a victimei. Aceasta nu are acces la aceste instrumente si, prin urmare, nu poate riposta la aceasta ofensiva. Hartuirea trebuie diferentiata clar de abuzurile ocazionale pe care cineva le poate face cuiva in mod accidental, pe strada, in trafic sau in alte locuri, unde interesele mai multor persoane se intretaie. De obicei acestea inceteaza dupa ce fiecare isi continua activitatea pe calea lui.

Adaptand termenul „hartuire” la interesul de a avea raporturi sexuale cu o anumita persoana, fara a-i obtine in mod natural consimtamantul pentru asta, avem situatia hartuirii sexuale. Trebuie insa facuta clar diferenta dintre hartuirea sexuala si viol sau tentativa de viol. In cazul violului consimtamantul este de fiecare data negativ, insa este abuzat de agresor, care trece peste acesta si comite abuzul. In cazul hartuirii sexuale, hartuitorul se straduieste sa obtina consimtamantul victimei spre a avea relatii intime. Insa obtinerea sa nu se face pe calea naturala si normala intr-un cuplu, respectiv prin apropiere emotionala. El il obtine prin atacuri repetate asupra integritatii emotionale si a statutului social al persoanei asupra careia exista un interes sexual.

In legislatia americana hartuirea sexuala este descrisa ca

„avansuri fizice nedorite si nesolicitate si comportament de natura sexuala, cum ar fi atingerea, frecarea si pipaire, precum si comentariile sexuale, umilitoare, degradante si ofensatoare activitate care pot contine sau nu sugestii ca persoana care este supusa acestor avansuri ar putea suferi neplaceri la locul de munca sau la scoala daca le refuza.”

In legislatia britanica (pag 2) ea este:

„avansuri sexuale nedorite - atingere, apropiere prea mare de persoana hartuita, afisarea de materialele ofensatoare, cererea de favoruri sexuale, luarea deciziilor in functie de acceptarea sau respingerea avansurilor sexuale”

In legislatia franceza se spune ca

„Hartuirea sexuala este actul de a impune in mod repetat unei persoane observatii sau comportamente sexuale care ii ofenseaza demnitatea datorita caracterului lor degradant sau umilitor sau creeaza o situatie intimidanta si ostila, sau ofensatoare.

Hartuirea sexuala se refera la faptul, chiar daca nu se repeta, de a folosi orice forma de presiune grava pentru scopul real sau aparent de a obtine un act de natura sexuala, indiferent daca este cautat in beneficiul faptuitorului sau in beneficiul unui tert.”

In legislatia romaneasca hartuirea sexuala este sumar prevazuta de Articolul. 223 din LEGEA nr.286 (Codul penal):

„(1) Pretinderea in mod repetat de favoruri de natura sexuala in cadrul unei relatii de munca sau al unei relatii similare, daca prin aceasta victima a fost intimidata sau pusa intr-o situatie umilitoare, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.”

Dupa scandalul femeilor violate sau obligate sa intretina relatii sexuale cu un cunoscut producator de film american, au aparut pe retelele de socializare numeroase declaratii ale unor femei violate sau hartuite in diferite contexte. Au aparut si anumite exagerari urmate de dezbateri in media, respectiv daca cele in cauza au fost hartuite sau nu. Dar dincolo de ele, cazurile reale de abuz sexual atesta un lucru ingrijorator: desi legislatia ofera anumite indicii pentru incadrarea acestor fapte, totusi aparatul judiciar a esuat lamentabil in a preveni abuzurile sexuale. Acest lucru se intampla deoarece ea a refuzat constant sa introduca in corpul de lege situatiile concrete de hartuire sexuala si sa le preintampine. In acest moment legislatia este foarte evaziva peste tot in lume in ceea ce priveste aplicabilitatea textului sau la situatiile concrete, desi da impresia ca poate opri si sanctiona aceste abuzuri.



Din aceste prevederi expuse mai sus putem vedea ca legislatia internationala e cumva focalizata impotriva hartuirii sexuale stradale (de exterior). Ea consta in continuarea de apropiere emotionala fata de o femeie pe strada sau in alte locuri publice, dupa ce aceasta si-a manifestat odata refuzul, cu scopul de a obtine o intimitate artificiala fata de ea. Dar, pe langa aceasta mai exista si o hartuire sexuala intrainstitutionala care foloseste alte instrumente decat cele ale hartuirii sexuale stradale. Ea consta in actionarea premeditata impotriva unui oarecare interes al victimei in interiorul unei institutii. Aceasta poate fi una de refuz de acordare de ajutor sau facilitare cuvenita din partea sistemului social, sau poate fi una de abuz in interiorul unui contract de munca.

Urmare a acestei strategii de obtinere nenaturala a consimtamantului pentru relatii intime, in urma unei negocieri ulterioare intre hartuitor si victima, una dintre parti propune acordarea de favoruri sexuale pentru incetarea atacului asupra acestui interes. Daca propunerea vine de la hartuitor, atunci hartuirea este explicita. Daca ea vine de la victima, atunci hartuirea este implicita. Prima consta in cererea explicita sau implicita de favoruri sexuale de catre hartuitor. Cealalta consta in fortarea unei propuneri de favoruri sexuale care vine direct de la femeie pentru a-si apara dreptul incalcat. Cele doua forme de hartuire se pot imbina in decursul procesului de negociere care urmeaza abuzului asupra dreptului victimei. Iata ca hartuirea sexuala intrainstitutionala nu consta in folosirea „tehnicilor” de hartuire sexuala stradala in interiorul unei institutii. Asa ceva este o banala hartuire sexuala stradala aplicata in interior.

Actiunea hartuitorului de abuzare asupra unui drept al victimei in scopul pescuirii de favoruri sexuale pentru incetarea lui poate fi una pasiva sau poate fi activa. Cea pasiva consta in refuzul de promovare la locul de munca sau de acordare unor drepturi inerente, conform cu munca depusa si cu evolutia profesionala a colegilor, sau in lipsa unor competitori directi pentru ocuparea respectivei functii. Pur si simplu superiorul ierarhic refuza indeplinirea formalitatilor de promovare, asteptand anumite favoruri in schimb. Se poate deduce de aici ca superiorul ierarhic conditioneaza acceptul pentru acest drept de acordarea unor favoruri, care cel mai probabil sunt de natura sexuala. Cel activ consta in acordarea initiala a unor drepturi, privilegii si oportunitati de dezvoltare a carierei, cu anularea lor subita si fara explicatie, dupa o perioada in care hartuitorul nu a primit anumite favoruri. Este cazul cu anumite artiste care sunt initial selectate pentru un intr-un proiect artistic, dupa care producatorul sau isi schimba brusc ideea, alegand pe altcineva, fara nici o explicatie. Pentru a-si pastra rolul, artista vine apoi ea insasi cu aceasta propunere de favoruri sexuale.

Desigur, atunci cand un proiect este finantat din surse private, interventia legislatiei in el este aproape imposibila. Profitul maximal este principalul criteriu pentru constituirea echipei ce lucreaza in el. Insa atunci cand proiectul este finantat de la bugetul de stat, unde profitul sau pierderile nu afecteaza radical productia, astfel de practici sunt dubioase. Chiar si un proiect privat care inlocuieste constant angajatii, folosindu-i doar o luna „in probe”, si platindu-i la jumatate din suma cuvenita unui angajat propriuzis, da de banuit ca acolo se intampla ceva dubios. Daca o astfel de practica, se prelungeste pe durata anilor, fara ca o persoana sa fie angajata pana la urma pe o astfel de pozitie, asta inseamna ca undeva se intampla un abuz. Este un mod ascuns de a pune presiune pe potentialul angajat. Iar, daca persoana este femeie, abuzul poate fi si cel de hartuire sexuala interna. Asa ceva se poate intampla si in cazul barbatilor in tarile unde legislatia muncii este formala, iar angajatorii se comporta precum feudalii. Pana si sportivii, pe umerii carora atarna presiune mare pentru a avea rezultate, au contract de 6 luni sau un an. Ce vrea sa sugereze acest refuz de angajare cu forme legale dupa incercari repetate pe o perioada de cativa ani, prin care oamenii au fost platiti sub nivelul muncii lor? Cumva ca aceasta companie ar fi prea buna pentru nivelul actual de evolutie a umanitatii? Ma indoiesc. Sistemul social, daca e unul echitabil, trebuie sa intervina mai ferm in aceste cazuri daca vrea sa para unul echitabil!

De asemenea, este foarte dubios ca o femeie care a fost angajata intr-o companie, si care a lucrat acolo o perioada cu rezultate bune, sa aiba dintr-o data rezultate foarte slabe. Desigur, aici poate fi acceptata exceptia de boala somatica, sau un posibil debut de tulburare psihica precum alcoolismul, jocurile de noroc, sau altele. Oricum, acestea sunt mai frecvente la barbati decat la femei, iar hartuirea sexuala se face preponderent catre femei. Chiar si in cazul barbatilor, dar cu atat mai mult in cazul femeilor, acolo unde nu exista astfel de factori in viata unui angajat, se poate deduce ca nu exista motive pentru ca munca acestuia sa devina mai ineficienta in mod subit. Este evident ca, undeva, superiorul ierarhic ce evalueaza munca acestei persoane are un interes in ceea ce priveste persoana sa, si e foarte probabil ca acest interes este unul sexual.

Este de asemenea, foarte bizar ca o studenta care ia note rezonabile pana in anii terminali, dintr-o data sa nu mai poata trece examenele, fara ca ea sa acumuleze absente de la cursuri, sau sa existe factori perturbatori precum cei mentionati mai sus. Este probabil ca vreun profesor pervers le hartuieste. In Romania se intampla frecvent asa ceva insa si in tarile civilizate. Universitatile au autonomie organizatorica si au aspect de stat in stat, uneori. Asa ceva e de dorit pentru obiectivitatea academica ce trebuie sa ramana neafectata de numiri politice. Insa atunci cand aceste fapte se intampla lucrurile trebuie tratate altfel.

Din pacate, in societatea romaneasca astfel de presiuni cu folosirea instrumentelor aferente de natura ierarhica se practica in mod curent in universitati de catre profesori asupra studentelor sau inferioarelor ierarhice, sau de catre superiori asupra femeilor aflate inferior in ierarhia organizatiei de activitate. Profesorii de la universitati folosesc arbitrariul notelor pentru a face astfel de presiuni in timp ce in celalalt caz se foloseste un spectru de pedepse specifice presiunii ierarhice. In ambele cazuri victimele sunt defavorizate fie prin note mai mici decat merita, fie prin pedepse nemeritate in raport cu munca depusa. In legislatia romaneasca hartuirea sexuala nu contine nici macar aceste prevederi rudimentare precum in cele occidentale. Articolul. 223 din Codul Penal, citat mai sus, este foarte evaziv in acest sens, fiind practic foarte favorabil practicilor de mai sus.

E posibil sa existe texte de lege in alte tari unde si hartuirea sexuala de interior sa fie mai bine reglementata decat in cazul celor citate. Scopul acestui articol nu este acela de a face o analiza legislativa comparata. Dar exceptia e mai putin importanta. E suficient ca exista cateva tari civilizate unde aceste cazuri foarte frecvente nu sunt preintampinate. Sistemul social le tolereaza tacit. De aceea, in acest moment atat legislatia cat si institutiile aferente ei nu sunt suficient de functionale pentru a preintampina aceste cazuri de hartuire sexuala. In anumite tari occidentale astfel de prevederi pentru aceste fapte exista doar in ceea ce priveste violul. De exemplu in codul penal german (Strafgesetzbuch), (pag. 85), aceasta lege descrie o foarte larga varietate de cazuri de abuzuri sexuale. Aici se descrie pozitia de putere asupra victimei ce poate fi nu doar inferioara ierarhic, dar si imatura, prizoniera sau sub tratament. Mai departe, in aceasta lege este incriminat si abuzul impotriva prostituatelor, in lipsa consimtamantului.

Observam ca in aceste prevederi din legislatia germana nu exista propriuzis formula de „hartuirea sexuala”. Hartuirea sexuala este recunoscuta doar cand este o tentativa de viol. Dar situatiile de hartuire sexuala pasiva nu pot fi incadrate nici la hartuire si nici la tentativa de viol, conform prevederilor de mai sus. Un astfel de comportament de hartuire sexuala intrainstitutionala nu poate fi tentativa de viol deoarece hartuitorul nu actioneaza pe fondul lipsei consimtamantului victimei. Dar el nu poate fi nici hartuire sexuala conform acestor prevederi, deoarece consimtamantul a fost totusi obtinut de la victima. In acest caz se ignora faptul ca un astfel de consimtamant este unul artificial, fortat, formal, fara continut. Asadar, conform legislatiei, decizia procurorului este ca aceste fapte nu ar exista. El interpreteaza obtinerea abuziva a consimtamantului victimei in urma presiunilor intraistitutionale spre a accepta raporturi sexuale ca fiind consimtamant natural. Aici trebuie schimbat ceva, iar prevederile clare asupra situatiilor descrise mai sus poate rezolva problema.



Plasarea in zona penalului a hartuirii sexuale pare un lucru favorabil pentru cei ce vor razbunare pe hartuitor. Insa, ca de obicei, razbunarea nu rezolva problema. Apoi, acest lucru se obtine foarte greu in instanta, respectiv abia atunci cand hartuitorul isi pierde rabdarea si devine violator. Iar acest lucru se intampla foarte rar. Instrumentele de aparare ale victimei sunt limitate la propriile resurse care, de obicei, se rezuma doar la camera ascunsa. Insa de multe ori probele culese astfel sunt insuficiente pentru a construi un caz solid. Camera ascunsa nu atesta mare lucru din punct de vedere legal. Hartuitorul nu comite un viol si nici tentativa de viol, ci eventual cere anumite favoruri sexuale. De aceea exista si tendinta normala de a nu condamna penal un hartuitor, deoarece pedeapsa penala este mult mai drastica in raport cu fapta.

Daca victima refuza avansurile, si accepta persecutiile ulterioare ale hartuitorului, asta deja este o alta actiune in justitie, foarte greu de dovedit, fiind necesare intrunirea de comisii si alte comisii. De obicei in aceste comisii sunt colegi de-ai agresorului care, ca orice coleg, il apara in aceste situatii. De obicei lucrurile se pierd in birocratia institutionala. Puterea hartuitorului in institutie poate conduce la atentarea la integritatea morala a victimei, si la marginalizarea ei.

Aceasta diferentiere si detaliere a cazurilor de hartuire sexuala nu s-a facut foarte clar in textele de lege din statele civilizate pentru ca, din pacate, si acolo unde „democratia” straluceste lucrurile sunt uneori dubioase. Si acolo statul obtine consimtamantul cetatenilor pe care ii stapaneste pentru diferite actiuni cam la fel cum hartuitorul obtine consimtamantul femeii spre a avea relatii intime. Asadar aceste practici exced domeniul restrans al hartuirii sexuale. Deconspirarea acestor tehnici de manipulare si control inseamna de fapt deconspirarea propriilor metode de convingere, ceea ce le-ar slabi sansele de reusita.

Ne putem da seama ca insisi cei care au conceput aceste legi au avut interes in a practica sau favoriza pe cei care le practicau, si carora le erau cumva datori pentru sustinerea in pozitia in care se afla. De aceea au ajuns in presa cazuri de magistrati care isi hartuiau colegele aflate in pozitii inferioare, precum acesta. Din pacate, daca nu ar fi existat anchete personale ale celor implicate, cu filmari cu camera ascunsa asupra hartuitorilor, si trimiterea lor la presa, sistemul judiciar din Romania nu ar fi facut nimic pentru contracararea acestor comportamente evidente de hartuire sexuala.

Cu instrumentul legislativ existent in acest moment se pot apara de hartuirea sexuala doar femeile suficient de instarite, respectiv cele care pot angaja un detectiv sau/si un avocat care sa lucreze la constructia unui dosar ce poate fi judecat favorabil de instanta. Observam din asta ca principiul egalitatii tuturor in fata legilor este incalcat, deoarece doar femeile aflate intr-o pozitie superioara din ierarhia sociala pot beneficia de o astfel de aparare in fata abuzurilor.

Pentru a contracara aceste abuzuri exista doua cai. Prima este cea institutional-legislativa ce devine mai explicita decat cea existenta, iar cealalta este cea feminista. Cea institutional-legislativa consta in crearea unor institutii noi si a unui cadru legislativ care sa previna acest gen de abuzuri specifice hartuirii sexuale intrainstitutionale. Societatea trebuie sa faca mai mult decat aceste prevederi legale peste tot in lume. Sistemul social trebuie sa mearga mai departe decat poate legislatia in acest moment. El trebuie sa preintampine astfel de derapaje. A-l declara nevinovat pe hartuitorul intrainstitutional, asa cum se practica astazi pe scara larga in toata lumea, este anormal. Nu este nevoie atat de pedepsirea penala a unui hartuitor, si nici macar a violatorului. E nevoie de alte instrumente de prevenire atat a hartuirii, cat si nici a violului, mai curand decat cele ale pedepsei pentru fapta deja comisa, indiferent cat de drastica ar fi ea. Este obligatia statului sa protejeze victima si sa impiedice abuzul, mai curand decat a pedepsi pe faptuitor cand fapta a fost deja comisa.

Trebuie create comisii nationale de evaluare independente politic si fara legaturi cu corpul profesoral din universitati sau cu sefii din diferite companii sau alt gen de superiori ierarhici care evalueaza tendentios potentialele victime. Acest gen de organ de control trebuie sa reevalueze materialul examinat al unei studente sau angajate care dintr-o data este evaluata negativ. In aceasta comisie trebuie sa existe un psihopatolog ce ar putea eventual constata daca persoana in cauza ar trece printr-un episod depresiv major sau alte tulburari psihice. In acest caz decaderea profesionala este justificata.

De asemenea, un astfel de organ de control trebuie sa evalueze si cazurile inverse, cu exemple de urcari prea rapide in ierarhia institutionala. In acest caz exista suspiciune de coruptie prin favoruri sexuale. Un astfel de organ poate preveni si situatiile de genul incercarii de obtinere a unei pozitii in echipa unui proiect prin favoruri sexuale.

Propunerea feminista consta in crearea unei noi mentalitati general acceptate cu privire la apropierea naturala dintre un barbat si o femeie. Ea consta in initierea apropierii emotionale exclusiv de catre femeie. Asa ceva este util in sensul ca, daca ar fi universal acceptata, s-ar reduce pana la 0 cazurile de hartuire. Insa ea are cateva probleme de aplicabilitate pe care le voi analiza intr-un articol ulterior. In urmatorul articol voi analiza un alt tip de abuz emotional, unul prin care consimtamantul victimei este obtinut in mod natural, insa premeditat sau inconstient abuzatorul il foloseste pentru altceva decat construirea unei relatii afective solide pe termen lung.




»»  read more

18 ianuarie 2018

4. Cauza tehnologica pentru evolutia sclaviei

Reperele evolutiei sclaviei din antichitate pana in prezent 4. Cauza tehnologica pentru aparitia subordonarii salariale



Acest articol este continuarea celui precedent

Sclavia clasica a fost abolita recent in istorie, cu putin mai mult de un secol in urma. Am vazut totusi ca abolirea ei nu s-a produs dintr-o data, ci treptat. Instaurarea Crestinismului ca religie oficiala in stat a implicat inlocuirea sclaviei clasice cu sclavia libera a feudalismului. Acesta a fost o sclavie mascata in sensul ca subordonatului medieval (numit serb sau taran liber) indeplinea niste ordine pentru a i se permite sa traiasca. Iar zilele neplatite de lucru pentru folosul feudalului sau darile catre acesta, in conditiile in care el se declara stapan peste toate pamanturile proxime, sunt indicii ale transformarii sclaviei si nu a eradicarii sale in fapt. Folosirea lor presupunea plata unui anumit tribut catre „proprietar”. Diferenta fata de sclavia clasica a sechestrarii la locul de munca nu e atat de mare pe cat ar parea. Nici taranului „liber”/serbului medieval nu i se permitea sa traiasca normal pe pamanturile Europei, precum nu i se permitea nici sclavului clasic.

Morala crestina a dezavuat profund sclavia clasica, la fel cum a facut si fata de imprumutul cu dobanda. Din acest motiv ea a existat doar sporadic in Europa in perioada postconstantineana, la fel ca si camataria. Aceste practici au fost exceptii tolerate din lipsa de instrumente pentru a le combate total. Din acest motiv sclavia clasica de secol 19 din Europa era mult mai restransa numeric decat cea greco-romana. Ea se practica doar in familiile alese si pentru munci mai simandicoase decat cele antice. Grosul economiei europene era deja comutat catre sustinut de taranii „liberi” ai feudalismului agricol, si de muncitorii „liberi” specifici erei industriale. In Europa insa dezgustul pentru sclavia clasica era deja larg raspandit in randul claselor de jos.

Doar in Americi economia era integral sclavagist-clasica din cauza lipsei experientei unei perioade de civilizatie clasica, precum in Europa. Populatiile bastinase descoperite de europeni in „lumea noua” aveau o cultura primitiv-antica. Pe langa acestia, noii stapani ai Americilor au importat masivi sclavi din Africa. Acestia erau oameni cu aceeasi mentalitate preclasica (li se spunea barbari), incapabili de revolte si de asocieri pentru a se organiza. Ei nu erau in momentul recrutarii ca sclavi atat de revoltati pe sistemul sclavagist deoarece nu cunosteau un altul mai bun. Dar, ca si in cazul sclavilor antici europeni, si cei neeuropeni au ajuns la aceleasi probleme psihopatologice de sorginte depresiva dupa cateva generatii. Ulterior, si ei au ajuns sa se revolte. In cele din urma sclavia clasica a fost interzisa prin lege, initial pasnic in Europa si apoi ca urmare a celebrului razboi Nord-Sud in SUA.

Dar, desi a fost declarat un razboi moral pentru eliberarea sclavilor, totusi miza sa principala nu a fost una principial morala. Factorul moral a fost folosit pe post de pretext de incepere si continuare a lui. In cazul de fata s-a intamplat o coincidenta fericita ca moralitatea si profitul sa aiba acelasi interes de abolire a sclaviei clasice. De fapt, se stie ca in campul afacerilor moralitatea este un comportament foarte firav… Pur si simplu industriasii nordici din SUA au observat ca fostii sclavi fugari din sud ajunsi liberi erau mult mai profitabili decat muncitorii locali. Raspandirea „libertatii” in randul sclavilor sudici a fost doar o momeala care avea sa le provoace un soc cultural la fel de mare precum cel experimentat de stramosii lor odata deportarea din Africa. Asadar acest razboi a fost de fapt unul de transformare a acestora din sclavi clasici in sclavi salariali.

Aceasta mutatie sociala s-a datorat aparitiei erei industriale, incepand din Renastere si consolidandu-se in secolul al XVIII-lea. Ea a constat in automatizarea muncilor facute in general de sclavii clasici. Aceste munci au fost preluate de masini asa ca sclavia clasica a trebuit sa se redefineasca conform cu noile cerinte economice.

Incepand de atunci, automatismele tehnologice, liniile de productie si masinile au produs o revolutie economica uriasa in societatea civilizata. Daca comparam masinile de peste 100 de cai putere ale erei moderne cu insisi caii pusi la tractiunea vehiculelor specifice erei clasice, atunci ne putem forma o viziune despre rolul profitului superior care a permis inlocuirea calului cu masinile. Aceasta este cea mai importanta cauza pentru inlocuirea sclaviei clasice. Prin manuirea masinilor, un muncitor industrial sau digital reuseste sa faca aceeasi munca facuta de un grup de sclavi clasici in agricultura, mult mai rapid si singur.

Dar toate aceste beneficii au venit si cu o parte intunecata. Si proprietarilor de sclavi si sclavilor li s-a pus in spate un nou tip de presiune: presiunea subliminala. Sclavia clasica ameninta simplu: „Executati ordinele sau veti fi pedepsiti in caz de refuz!”. Subordonarea industriala moderna ameninta mult mai difuz, dar si mai cinic: „Lasati conservatorismul si fatalismul! Deveniti mai activi! Deveniti mai educati si mai indemanatici cu noile instrumente de lucru! Cine nu face fata va fi aruncat la gunoi”

Miza era profitul cat mai mare. Iata cum, in acel moment, drumurile moralitatii si profitului s-au separat din nou; mentalitatea industriasa a schimbat forma clasica sclaviei intr-una de aparent liber schimb. Sclavia clasica practicata de anumiti „retrograzi sociali” nu era vazuta de noii oportunisti drept un bastion de imoralitate, asa cum o vedeau moralistii. Ea era vazuta ca o irosire a „resurselor umane” ce puteau fi mai productive decat in cazul practicarii agriculturii clasice. Pe langa asta, acele munci clasice au inceput sa fie inlocuite de masini. Acestea erau mult mai rapide si, prin urmare, mai profitabile.

Prin eliberarea de sclavia clasica, executantilor moderni de ordine li s-a inoculat iluzia ca au urcat o treapta sociala. Ei au devenit cam ce erau supraveghetorii de sclavi inainte. Din ultimii pe scara ierarhiei transmiterii ordinelor, ei au ajuns penultimii; au devenit supraveghetori de masini. Au invatat sa foloseasca volanul, maneta, mouse-ul, si diferite alte butoane, la fel cum predecesorii lor foloseau biciul sau diferite arme cu care sa-i faca cat mai profitabili, in trecut. S-a produs astfel o crestere de nivel.

„Eliberarea” vechilor sclavi prin abolirea sclaviei clasice a fost de fapt o evolutie a acesteia inspre doua noi calitati specifice atat erei industriale cat si celei digitale contemporane. Prima este cea a antrenarii sclavului clasic pentru manuirea masinilor industriale sau, mai recent, digitale. Lucrul cu aceste masini este mult mai complex decat lucrul cu instrumentele rudimentare din agricultura, specifice sclaviei clasice. Manuirea lor necesita creativitate, solutii gasite pe moment si, prin urmare, stres. Din aceasta cauza, executantii moderni de ordine nu mai pot presta o munca sustinuta pe o perioada de timp echivalenta cu ziua lumina, precum sclavii clasici. Ei nu puteau decat sa faca decat o munca de rutina, in agricultura sau la vaslit corabii.

Perioada de activitate depusa de executantii moderni de ordine trebuie urmata si de o perioada de odihna au chiar distractie. Cele 8 ore de libertate primite de executantul modern de ordine sunt parte din acea doza de proprietate in plus pe care stapanii moderni au acceptat sa le-o ofere in urma noilor negocieri specifice erei moderne. Dar chiar si aceste 8 ore s-au obtinut in urma unor celebre greve prelungite ale muncitorilor la sfarsitul secolului al XIX-lea, la Chicago. Pana atunci numarul de ore de lucru era de 12. Pentru acel moment scaderea numarul de 12 la 8 ore de lucru parea multumitor pentru muncitori. Desi protestele s-au soldat cu mai multi morti dupa ciocnirile muncitorilor cu politia (mai multe detalii despre acest eveniment pot fi aflate aici:), cele 8 ore de lucru s-au dovedit a fi multumitoare si pentru angajatori. De atunci toata lumea a ramas cam pe acelasi ritm de 8 ore munca, 8 ore somn si 8 ore de libertate, sau un raport de 1/3 in cazul in care se depaseste numarul de 8 ore.



Angajatorii de la Chicago s-au lacomit odios, preferand sa sperie grevistii cu politia, si facand victime in ambele tabere. Insa, per total, asa cum se intampla de fiecare data in cazul grevelor, ei aveau profit mare chiar si cu aceasta limita de ore. Oricum, de atunci si ei au inteles ca sclavul salarial modern are nevoie de un timp mai mare de odihna. E mult mai profitabil sa-i dai libertate superioara si pauza sclavului decat sa-l tii legat de munca continua si sa dea randament inferior. Din pacate sunt prea multe locuri de munca astazi unde acest raport de 1/3 este abuzat. Intarirea fortelor represive nu va rezolva situatia revoltei ce se pregateste in sufletul acestor abuzati.

Dat fiind statutul de inferior sau damnat social, sclavul clasic nu putea iesi dintr-o anumita stare de resemnare fatalista. O astfel de atitudine insa era total neproductiva atat pentru era industriala cat si pentru cea digitala de astazi. In felul acesta, in loc de un sclav total obedient, dar incapabil de a presta o munca mai eficienta, a aparut acest executant modern de ordine, care isi negociaza libertatea. El isi poate da demisia si se poate retrage o perioada mai lunga sau mai scurta din statutul de servitor. In loc sa fie tinut cu forta si sa dezvolte sentimente de razvratire catre noii stapani industriali, acestia au dezvoltat strategia angajarii, exploatarii si concedierii. Acordarea libertatilor muncii salariale a fost o solutie de contracarare a acestor predispozitii naturale ale subordonatului de razvratire si razbunare pe superiorul ierarhic. Subordonarea salariala moderna ii permite concediul temporar platit, demisia si chiar demiterea temporara pentru a se linisti, pentru a se reentuziasma si eventual pentru a o lua de la capat la un moment dat. Pentru a intampina acest apetit al executantului modern de ordine spre reentuziasmare si reprofitabilitate sistemul a dezvoltat industria divertismentului si promisiunilor mincinoase despre care voi scrie in urmatorul articol.




»»  read more

Postati un comentariu

Nume

E-mail *

Mesaj *

If you want to receive the entries that I write

insert your e-mail address here and then push the button bellow:

Delivered by FeedBurner

Facebook